Unul dintre obiectivele psihoterapiei este analiza aşa-numitului ”stil al vieţii” (Alfred Adler), pentru a reuși să înţelegem mai bine modul în care o persoană răspunde la solicitările celorlalţi. În Psihologia Individuală, stilul vieiţi este definit ca ”linie de mişcare unică”, înţelegând aici toate pornirile, străduinţele, tendinţele şi aspiraţiile spre care se îndreaptă o persoană, conştient sau neconştient. Stilul de viaţă cuprinde convingerile, valorile şi relaţiile pe care şi le face o persoană încă din copilărie. Pe de o parte, convingerile sunt legate de propria persoană şi de realitatea pe care ne-o creăm şi, pe de altă parte, de valorile şi comportamentele pe care le vom urma în eforturile noastre de a ne fi bine.
De felul cum se stabilesc toate acestea încă din primii ani de viaţă, depinde întreg parcursul vieţii adulte. Aici vom găsi întotdeauna explicaţii pentru toate comportamentele noastre. Scopul Psihologiei Individuale este de a face cât mai clar un stil de viaţă pentru o persoană, aceasta având posibilitatea să constate cu obiectivitate că reacţile personale sunt datorate experienţelor din copilărie. Stilul vieţii ni-l formăm de foarte timpuriu şi el devine o lege pe care o vom respecta în toate încercările pe care le vom întâlni, fiind o regulă personală care îşi găseste aplicare în demersurile noastre legate de adaptarea la viaţa socială. În multe situaţii, logica noastră privată se va confrunta cu legile generale ale grupului din care facem parte şi, cu cât găsim mai multe puncte în comun, cu atât ne acomodăm mai uşor şi ne adaptăm mai eficient la viaţa socială. Un alt obiectiv al psihoterapiei se referă la studierea ”sarcinilor vieţii”.
Din nou Psihologia Individuala vorbeşte despre cinci mari sarcini ale vieţii, la care fiecare trebuie să se adapteze şi să găsească soluţii pentru o viaţă echilibrată. Este vorba despre relaţiile cu ceilalţi, relaţia cu partenerul de viaţă şi relaţia noastră cu activitatea profesională (aici trebuie să ne gândim la relaţia cu colegii de serviciu, cu superiorii, subalternii, partenerii de afaceri, precum şi la competenţa noastră în domeniul serviciului pe care-l oferim). Ce este cel mai important este faptul că, atât timp cât suntem împliniţi pe aceste sarcini, si cu cât valorile noastre spirituale sunt in acord cu ele, imaginea noastră de sine nu poate fi decât cea pe care ne-o dorim. Aşadar, în procesul psihoterapeutic luam in considerare aceste situatii si stabilim elementele pe care le discutam, punctele tari şi modalităţile de atingere a idealului de sine. În acest fel putem beneficia pe deplin de resursele noastre.
