Deși se vorbește mult despre „modelarea” caracterului copiilor, putem spune că, în realitate, copiii se formează activ, în relațiile dintre el și celelalte persoane din mediul în care trăiește. Fiecare interacțiune contează, contribuind la dezvoltarea personalității, indiferent că ele sunt interacțiuni de la copil la copil sau de la adult la copil. În funcție de partener, același individ poate dezvolta relații separate cu fiecare dintre părinți sau comportamente total diferite cu frații, colegii sau prietenii, copilul alegând să contribuie util, să se retragă din relație sau să lupte pentru putere, după cum consideră necesar și de succes in respectivele contexte de viață.
Fiecare acțiune a sa are, cu siguranță, un scop. În mod particular, experiența avută cu adolescenții și părinții lor m-a convins că deseori cele două părți se află în luptă de putere, părinții alegând să vină la cabinet când „nu se mai poate „, fiind nemulțumiți sau îngrijorați de comportamentul necooperant al copiilor lor. De obicei, adolescenții considerați „problemă” în familie înregistrează o reducere a productivității în majoritatea situațiilor de viață, adulții pierzându-se în acțiunea de a-si influența copiii, de a-i „modela”, totul generând suferință profundă în ambele „tabere”. Când nu se revoltă, adolescenții pot manifesta apatie sau indiferență față de tot, acestea fiind și ele forme subtile de rezistență la comportamentul descurajant, autoritar sau supraprotectiv ce vine din partea părinților.
Apatia apare mai ales când adolescenții au impresia că au puțină influență în relațiile cu adulții, că deciziile ce le privește viața sunt luate numai de către cei mari, neținându-se cont și de opiniile lor. Comportamentul injositor sau cicăleala blochează mișcarea, acțiunea dorită. De aceea, pentru a câștiga respectul și cooperarea adolescenților, adulții trebuie să învețe modalități de ghidare încurajatoare și plină de considerație față de copil. Totodată, curajul personal este și el foarte important. Lucrând cu sine, părintele poate depăși propriul simptom al descurajarii, recunoscându-și demoralizarea care apare când simte că nimic nu-i reușește sau când se gândește că a greșit mult în creșterea copilului.
Așa el va găsi soluții să se susțină, in relație, atât pe sine, cât și pe copilul său și își va putea îndrepta atenția către un punct de vedere obiectiv, pentru a vedea ce poate fi făcut mai bine pentru ambele părți. Sunt Zoltan Farkas, psihoterapeut. Am experiență în lucrul cu persoane care manifestă atacuri de panică, anxietate, depresie; lucrez în egală măsură ședințe de terapie cu adulți și copii pentru a ameliora/ vindeca tulburări precum afazia, balbismul. disgrafia, dislexia, dislalia, tulburări de pronunție specifice prin tehnici de logopedie. Pentru fiecare afecțiune voi folosi cea mai adecvată terapie.
Te aștept! Zoltan FARKAS – Psihoterapeut cu experiență, din București Telefon: 0723.025.675 Cabinetul de psihoterapie este situat în Piața Romană