Cum să alungăm stările de indispoziție și anxietate? Sfatul unui psiholog

Foarte des oamenii isi pun diverse intrebari referitoare la solutiile cele mai la indemana pentru a-si depasi starile de anxietate, sau dispozitiile depresive. Pentru aceasta Christophe Andre, in cartea sa « Cum sa-ti construiesti fericirea », ofera unul dintre cele mai pragmatice raspunsuri. « Este bine să fim foarte atenţi la stările noastre de spirit, luându-le în serios. Trebuie să le abordăm cu doză justă de seriozitate : nici prea multă (dacă vom face astfel, vom ajunge să credem că ele sunt oglindirea realităţii, dar nu întotdeauna e cazul), nici prea puţină (în felul acesta, am fi în permanenţă ca o marionetă). Este mai uşor să acţionăm la debutul fenomenului, cercetând starea noastră de tristeţe în loc să ne lăsăm dominaţi de ea.

Nu putem impiedica existenţa şi instalarea stărilor de spirit negative. Dar putem lupta pentru a nu transforma emoţia nefericirii într-o nevroză. Acest efort constă în esenţă din a ne împotrivi tendinţei spre generalizare : « Iar incepe », « Mereu aceeaşi situaţie ». Facem acest lucru din două motive : un astfel de mod de a gândi este adesea fals şi întotdeauna inutil. Singurul lui efect este agravarea stării de tristeţe, căci din generalizare nu decurg alte soluţii decât lamentaţiile sau ruminaţiile. Dacă aceleaşi dificultăţi se repetă realmente, ele vor fi abordate în mod mai eficient la rece, la distanţă de episodul de indispoziţie.

Când lucrurile nu merg bine, trebuie sa acţionăm pentru a ne îngriji

Cel mai eficient mod de a ameliora dispozitia este de a acţiona, nu de a reflecta. Aşadar, atunci când lucrurile nu merg bine, trebuie sa acţionăm pentru a ne îngriji. Cele mai multe dintre persoanele anxioase sau deprimate fac exact invers : cu cât se simt mai rău, cu atât se tratează mai prost, renunţând la activităţi, la întâlnirile cu prietenii, la practicarea hobby-urilor preferate. Şi cu cât se poartă mai nepotrivit, cu atât se simt mai rău, cercul vicios strângându-se şi mai tare-n jurul lor. A face lucruri plăcute atunci când nu ne simţitm bine nu este uşor. Dimpotrivă. În acest sens ar fi bine să facem nişte eforturi pentru a ne repune în acţiune capacitatea de a acţiona. Pentru acest lucru s-ar putea începe cu întrebarea : « Ce l-aş sfătui pe cel mai bun prieten al meu să facă pentru a-şi ridica moralul ? », ceea ce duce la reflecţii importante.

Apoi este bine sa-ţi pui întrebarea : « De ce n-aş face acelaşi lucru şi pentru mine ? ». Pentru că cei mai mulţi dintre noi nu suntem obişnuiţi să ne purtăm prieteneşte cu propria persoană. Gândirea anxioasă uzează şi compromite accesul la starea de bine. Ea generează o atitudine de vigilenţă incompatibila cu relaxarea şi cu liniştirea asociate stării de bine. Este o gândire limitată : în faţa unei incertitudini, ea nu consideră probabilă decât ipoteza cea mai ameninţătoare. Celelalte ipoteze nu sunt luate în considerare. Din aceasta cauză, îndoiala anxioasă se găseşte promovată la rangul de certitudine. Unul dintre exerciţiile clasice în psihoterapia persoanelor suferind de anxietate constă în a-i învăţa să ţină cont, în mod sistematic, de mai multe ipoteze ori de câte ori se confruntă cu incertitudini.

Trebuie, aşadar, să înmulţim ipotezele, fără să alegem neapărat una dintre ele, restabilind în cele din urmă o funcţionare « democratică » a gândirii (dând cuvântul tuturor punctelor de vedere). Conştientizarea acestui mod de funcţionare şi demontarea lui critică este o fază capitală a luptei împotriva anxietăţii. Nu pentru a ne convinge că răul nu există, ci pentru a înţelege că probabilitatea lui nu este atât de mare pe cât îşi imaginează inconştientul anxioşilor. A ne elibera de gândurile de anxietate înseamnă a ne îmbunătăţii toleranţa la incertitudine şi a învăţa să nu mai vedem în mod sistematic pericolul din spatele a ceva nesigur. »

Sunt Zoltan Farkas, psihoterapeut cu experiență, și vă aștept să discutăm în cabinetul meu de terapie din București.