Fobia specifică reprezintă frică sau anxietate marcată privind un obiect sau o situaţie particulară (ex: de zbor, înălţime, animale, injecţie, vederea sângelui). Elementul esenţial al acestei tulburări este frica sau anxietatea limitată la prezenţa unei situaţii sau obiect particular. Intensitatea fricii resimţite poate varia în funcţie de apropierea de obiectul sau situaţia care produce frica, şi poate să apară la anticiparea sau în prezenţa concretă a obiectului sau situaţiei respective. De asemenea, frica sau anxietatea poate lua forma unui atac de panică parţial sau complet. Sunt psihologul Farkas Zoltan, am o experiență de peste 20 ani în domeniul terapiei, și vă aștept în cabinetul meu din București. [Contactați-mă]
Frica sau anxietatea limitată la prezenţa unei situaţii sau obiect particular
Fobia specifică reprezintă frică sau anxietate marcată privind un obiect sau o situaţie particulară (ex: de zbor, înălţime, animale, injecţie, vederea sângelui). Elementul esenţial al acestei tulburări este frica sau anxietatea limitată la prezenţa unei situaţii sau obiect particular. Intensitatea fricii resimţite poate varia în funcţie de apropierea de obiectul sau situaţia care produce frica, şi poate să apară la anticiparea sau în prezenţa concretă a obiectului sau situaţiei respective.
De asemenea, frica sau anxietatea poate lua forma unui atac de panică parţial sau complet. O altă caracteristică a fobiilor specifice este aceea că frica sau anxietatea apare aproape de fiecare dată când persoana vine în contact cu obiectul sau situaţia respectivă. Intensitatea fricii sau a anxietăţii poate varia în diverse situaţii în care apare obiectul sau situaţia fobică, ca urmare a factorilor contextuali variaţi, cum ar fi : prezenţa altor persoane, durata expunerii şi alte elemente agravante.
Persoana evită conştient situaţia, sau dacă nu se poate să o evite sau decide să nu o facă, situaţia sau obiectul provoacă frică sau anxietate intensă. Comportamentul de evitare este deseori evident. Frica sau anxietatea este disproporţionată faţă de pericolul pe care obiectul sau situaţia îl presupune, sau mai intensă decât se presupune că ar fi necesar.
Deşi persoanele cu fobie specifică recunosc deseori că reacţia lor este disproporţionată, au tendinţa de a supraevalua pericolul situaţiilor de care se tem, şi de aceea medicul este cel care trebuie să aprecieze dacă reacţia este disproporţionată. Mai trebuie avut în vedere şi contextul socio-cultural al persoanei. Spre exemplu, frica de întuneric poate fi explicabilă în contextul violenţei permanente, iar frica de insecte poate fi mai severă în zonele în care se consumă insecte în alimentaţie.
Cum apar fobiile specifice?
Fobiile specifice apar uneori în urma unui eveniment traumatizant (ex : după ce persoana a fost atacată de un animal sau rămâne blocată în lift), după ce vede alte persoane trecând printr-un astfel de eveniment (ex : asistă la înecul cuiva), după un atac de panică apărut într-o situaţie care va deveni fobică (ex : un atac de panică imprevizibil apărut în timpul călătoriei cu metroul), sau după transmiterea unei informaţii (ex : comentarea foarte amanunţită de către mass-media a prăbuşirii unui avion). Totuşi, majoritatea persoanelor cu fobie specifică nu-şi pot aminti motivul particular al debutului fobiei. Fobia specifică apare de obicei precoce, în copilărie, majoritatea având debutul bolii cuprins între 7 şi 11 ani.
Fobiile specifice situaţionale tind să debuteze la vârste mai avansate decât fobiile specifice de mediu natural, animale sau sânge- injecţii-răni. Deşi fobiile cele mai specifice se dezvoltă în copilărie şi adolescenţă, fobia specifică se poate dezvolta la orice vârstă, deseori ca rezultat al unor experienţe traumatizante. Spre exemplu, fobia de sufocare apare întotdeauna în urma unui eveniment care a condus la iminenţa de sufocare, survenit la orice vârstă.
Putem stabili o întâlnire în cabinetul meu de psihoterapie din Piața Romană în care să facem cunoștință. Costul unei ședințe de terapie este de 250 lei/ 50 de minute.