Persoana afectată fie evită conștient situația, fie, dacă nu poate evita, trăiește o anxietate intensă. Comportamentul de evitare este de obicei evident.

Frica este disproporționată față de pericolul real al obiectului sau situației și mai intensă decât ar fi necesar.

Chiar dacă persoanele cu fobie specifică recunosc disproporția reacției lor, tind să supraevalueze pericolul. Contextul socio-cultural trebuie și el luat în considerare:

• frica de întuneric poate fi explicabilă într-un mediu violent;

• frica de insecte poate fi mai severă în zone unde acestea fac parte din alimentație.

Cum apar fobiile specifice?

Fobiile specifice pot apărea în mai multe contexte:

• după un eveniment traumatizant (ex.: atac de animal, blocaj în lift);

• după ce persoana vede pe altcineva trecând printr-un eveniment traumatic (ex.: un înec);

• după un atac de panică într-o situație care ulterior devine fobică (ex.: panică în metrou);

• după expunerea la informații detaliate (ex.: relatări media despre prăbușirea unui avion).

Totuși, multe persoane nu își pot aminti motivul precis al debutului fobiei.

Debutul fobiei specifice

• cel mai frecvent în copilărie (între 7 și 11 ani);

• fobiile situaționale (ex.: de zbor) apar adesea la vârste mai mari decât cele legate de mediu natural, animale sau sânge/injecții;

• se poate dezvolta la orice vârstă, adesea ca urmare a unui eveniment traumatizant (ex.: fobia de sufocare apare întotdeauna după o experiență de sufocare).