Zoltan Farkas, psihoterapeut cu experiență

Cauzele apariției afaziei

Afazia poate apărea în următoarele situații:

• accident vascular cerebral (AVC) ischemic – reprezintă aproximativ 80% din totalul AVC;

• accident ischemic tranzitoriu – blocaj temporar al arterei carotide, care poate produce afazie reversibilă în 24 de ore;

• hemoragii cerebrale – mai rare decât AVC ischemic, dar responsabile pentru ~20% din cazuri;

• traumatisme craniene – cauzează multiple tipuri de afazii, în funcție de localizarea și gravitatea leziunilor cerebrale.

Recuperarea – mecanisme și etape

Procesul de recuperare presupune implicarea unor mecanisme de compensare, restaurare și reorganizare la nivel neuronal, cognitiv și comportamental (afectiv).

• La nivel neuronal, plasticitatea sistemului nervos central permite ca alte zone cerebrale, inclusiv din emisferul opus, să preia funcțiile regiunii lezate, indiferent de vârsta pacientului.

Impactul emoțional al afaziei

Pacienții cu afazie pot prezenta:

• tulburări afective – plâns frecvent, iritabilitate crescută;

• perioade de tristețe prelungită și chiar depresie.

Pentru prevenirea acestor stări, este esențială intervenția rapidă și vizibilitatea progreselor. Adaptarea exercițiilor la nivelul pacientului și susținerea constantă cresc șansele unei recuperări eficiente.

Programele de recuperare a afaziei

Recuperarea începe printr-o evaluare detaliată pentru a identifica funcțiile rămase intacte. Pe baza acestora se construiesc programe personalizate, cu scopul de a restabili funcțiile pierdute.

Recomandări pentru recuperare:

• Terapia trebuie începută din spital, imediat după stabilizarea pacientului.

• Implicarea pacientului într-un program intensiv și zilnic, mai ales în primele săptămâni.

• Familia trebuie să lucreze zilnic cu pacientul, conform indicațiilor terapeutului.

• Durata ședințelor variază de la câteva minute (în primele zile) până la o oră, pe măsură ce pacientul se adaptează.

• Mai multe ședințe zilnice pot fi necesare, în funcție de disponibilitatea pacientului.

Este posibil ca pacienții să refuze exercițiile sau să întâmpine dificultăți mari. Cu răbdare și tact, fiecare efort trebuie valorizat ca un succes.